Acatistul Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia
În ziua de 26 august, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Adrian împreună cu soţia sa, Sfânta Muceniţă Natalia.
Aceşti sfinţi nu sunt chiar aşa de cunoscuţi precum ceilaţi mari sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, dar istoria vieţii lor este demnă de luat în seamă, nu numai pentru devotamentul lor faţă de Hristos, dar şi pentru exemplul iubirii curate şi adevărate dintre ei! Viaţa lor este şi o poveste de iubire în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum sunt şi vieţile altor sfinţi (numiţi generic „căsătoriţi”) din calendar: Sfinţii Hrisant şi Daria (19 martie) sau Sfinţii Bonifatie şi Aglaia (19 decembrie).
Prin aceasta se arată încă o dată că Dumnezeu nu osândeşte lucrul cel curat, deosebit, al oamenilor, ci îl înnobilează şi îl sfinţeşte cu harul Său!
Viaţa Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia
Sfântul Mucenic Adrian a fost general. El a primit cununa muceniciei din porunca împăratului Maximian (285-305). S-a născut în cetatea Nicomidia, capitala Bitiniei - Asia Mică, din părinţi păgâni, cu o situaţie materială bună. Soţia sa, creştina Natalia, cu care se căsătorise de un an şi o lună, se ruga lui Dumnezeu şi spera că va primi şi soţul ei credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În timpul persecuţiei declanşate de împăratul Maximian, 23 de bărbaţi creştini fuseseră prinşi într-o peşteră, nu departe de oraş, şi aduşi în lanţuri înaintea împăratului. Pentru că ei au mărturisit cu mult curaj credinţa în Domnul şi Mântuitorul Hristos, au fost chinuiţi şi întemniţaţi. Împăratul a poruncit să le fie scrise numele în cartea de judecată. Adrian s-a apropiat de ei şi i-a întrebat ce răsplătire aşteaptă de la Hristos pentru toate chinurile îndurate. Ei i-au răspuns că cele ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit, pe acelea le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El.
În urma discuţiei cu acei creştini, Adrian a cerut să fie trecut şi el în cartea judecăţii, căci este creştin. Pentru aceasta a fost înlănţuit şi întemniţat împreună cu ceilalţi creştini. Natalia s-a dus grabnic la temniţă, auzind cele întâmplate, şi l-a îmbărbătat să suporte chinurile cu statornicie. Chemaţi fiind din nou la judecată, Adrian a mărturisit din nou înaintea împăratului că Hristos este singurul Dumnezeu adevărat. A fost supus, împreună cu ceilalţi creştini, la numeroase suplicii în urma cărora au primit cununa muceniciei.
Natalia a fost de faţă şi după moartea soţului a luat una din mâini tăiată pe nicovală şi a ascuns-o. Un creştin din Nicomidia, pe nume Eusebiu, a reuşit să ia trupurile şi să le îngroape în oraşul Arghiropoli de lângă Constantinopol. Mai târziu, Natalia a fost cerută cu insistenţă în căsătorie de către un magistrat. În cele din urmă, ea a acceptat, dar a cerut trei zile înainte de căsătorie pentru a se pregăti. Peste noapte a fugit în Nicomidia, luând cu ea şi mâna lui Adrian. La ţărmul mării, ea a găsit o corabie care pleca spre Bizanţ cu mulţi creştini ce încercau să scape de persecuţia împăratului. A reuşit să ajungă cu bine şi s-a dus direct la biserica unde Eusebiu îngropase trupul lui Adrian şi s-a aşezat în genunchi rugându-se. După un timp, creştinii au ridicat-o şi au dus-o la casa lor pentru a se odihni. Când s-au dus să o trezească, Natalia murise.
Felicităm astăzi pe toţi cei care poartă numele acestor sfinţi mucenici şi le dorim ani mulţi binecuvântaţi.
Pr. Marius-Ionuţ Tabarcea
